sâmbătă, 18 decembrie 2010

Cosmar cu happy end

Cu mare frustrare si adanc regret ca nu am inceput mai din timp trancrierea viselor mai intense si memorabile,din teama ca e un gest comun(Cartarescu facea asta,chiar din prima carte pe care am pus mana) si lipsit de valoare(tu nu esti scriitoare,macar!) incep aici ceea ce se vrea o serie a acestor manifestari profunde si relativ lipsite de inhibitii,dar poate inca pline de simboluri, ale mintii mele.Caci simbolurile sunt incifrari ale continuturilor neacceptate de minte nici macar in somn.Iar eu ma laud ca,de la un timp,visez precum copii:pe fata,fara ocolisuri.Adica:n-am sex,vreau sex,visez sex.Copilul:vede o prajitura,n-o poate lua,viseaza prajitura.Nu ma mai complic cu catarat pe ziduri sau mai stiu eu ce alte sublimari.
Cel de care va fi vorba s-a intamplat cu ceva timp in urma,asa ca nu pot da prea multe detalii,dar imaginile principale sunt inca vii.
Sunt pe terasa la Diana(funny,that’s my name),primul hotel din Saturn,langa plaja(cel care aduce umbra,cand iti e amiaza mai draga).
In copilarie,parea o adevarata aventura mondena sa mergem acolo cu parintii sau doar cu tata,la barul de la parter,sa bem Pepsi sau nectar si sa ascultam Modern Talking.Mama lui George arata ca o vedeta pop:cu parul tapat,picioare lungi,fusta scurta si mulata. Era chelnerita sau ceva mai mult.Era un fel de sefa pe acolo,starnind admiratia tatalui meu, intre cei doi existand un fel de complicitate, spunea mintea mea de copil de 6-8 ani.
Apoi,dupa ani,pe la 14,veneam in dupa-amiezi reci si pustii(posibil dimineti,in functie de programul scolar)si exersam la nesfarsit,ca intr-o transa,miscarile de Kata pentru examenul de centura la karate,in timp ce Elena,prietena ce ar fi trebuit sa lucreze cot la cot cu mine, ma privea obosita deja, sau plictisita ,sau mai stiu eu cum.
Poate de asta hotel Diana.A! Plus saritura de sus,de pe un zid,pentru a tine pasul cu impulsurile sinucigase ce-mi creau invidie,prin spectaculozitatea lor,ale Elenei.Sa fi fost vreo 3-4m inaltime:picioarele mi s-au infipt in pamant,apoi mi-am izbit sanii de coapse,cazand pe vine.Durerea a fost destul de mare si mai ales teama pentru integritatea sanilor.Am injurat-o pe Elena.
Apoi,bunicii mei din Bucuresti au stat acolo cand au venit la noi,cocotati undeva pe la etajul 8,ceea ce a cauzat insomnii bunicii,de inaltime sau de zgomot marin.
Acum,urcata undeva la etajul 1,priveam marea.Dar in loc de mare mi-a aparut un peisaj cu totul strain de Romania,cu arbori aproape desfrunziti,de fapt verzi(de ce zic eu desfrunziti?) si pamant maroniu(aoleu!) si uscat.Ceva american,California,Arizona(denumirile mi-au venit in minte nu pentru ca as putea face deosebirea intre aceste doua celebre locuri ale Terrei,ci fara un motiv aparent).
M-am inspaimantat!Ganditi-va:cum ar fi sa mergeti in vacanta la mare si ,iesind intr-o dimineata pe balconul hotelului sau pensiunii unde sunteti cazati(cu vedere la mare) ,sa vedeti ca marea nu mai e.
Ma gandeam ca un cutremur,ceva ingrozitor schimbase fata Pamantului.
Dar,surpriza!Dupa ceva ingrijorare si multa stupefactie ,valurile linistitoare s-au intors,ca si cand totul fusese doar un vis si scaldau din nou,cadentat,familiar,plaja luminoasa a copilariei.
P.S.Ia te uita!Si Tanase viseaza mare.Ca sa nu mai zic ca dragostele lui sunt pe acolo.
Te salut,dragule!Si nu am uitat:cand voi fi mare,vreau sa intru in direct cu tine.