miercuri, 4 august 2010

Comportament autodistructiv?

Ieri m-am despartit de un bun prieten.Practic,ieri mi-am luat adio de la America.Pentru a ramane in scumpa tara.Tara lui Tzara.
Ca sa ma afund mai departe in aceasta “legatura bolnavicioasa”.La varsta care ar trebui sa fie a maturitatii,sa-mi mai tocesc coatele pe bancile Facultatii de Litere,cu chilotii care se vor destrama incet-incet si nu vor fi inlocuiti de altii.
Dar am luat-o pe o panta gresita.
Realitatea poate sa fie alta decat cea de la Realitatea TV.Realitatea este ca atunci cand am intors spatele acestei facultati,pentru ca luasem un opt in loc de zecele visat(!)-au fost mai multe motive,nu-s chiar asa nebuna-am visat ca cineva mi-a taiat capul.Am manifestat ceea ce eu am numit “nevroza de pierdere” si care a fost descrisa plastic de un amic de-al meu:”Ti-ai uitat cuvintele pe holurile Facultatii de Litere”.Realitatea este ca sunt fericita cand il citesc pe Cartarescu sau pe Creanga,cand urmaresc blogurile lui Marius Aldea si Iulian Tanase,hai,si Mitos Micleusanu,cand asist la monologul interior in limba de bastina.
As fi putut sa iau viata de la capat(orium,cam asta fac),sa invat si apoi sa jonglez cu engleza,sa-mi iau corpul la spinare si ma apuc de dans contemporan,sa dau glas vocii mele interioare care lalaie toata ziua,tinandu-mi loc de mp3 player.
Dar eu,nu si nu!Alta limba-armonioasa ca ea nu gasim!