Argument

N-am avut niciodata acel vis in care te gasesti gol in mijlocul unei multimi ce te priveste.Dar parca il am acum.
Andreea de mai sus(mai sus decat mine,de asemenea)ne-a zis ca daca ar putea dansa dezbracata pe scena,ar putea orice.Poate la fel de mult mi-am dorit si eu sa pot scrie catre ceilalti.Si am ales anonimatul.No face,no name.
Am citit bloguri care imi dadeau convingerea ca tacerea face din mine cel mai profund filozof.Am citit si bloguri care ma faceau sa ma imaginez intr-o istorie a literaturii.
Iar acum imi amintesc imaginea din cartea despre care am vorbit mai devreme:o lume ierarhizata,in care fiecare are pe cineva deasupra si pe cineva dedesubt,creierul unuia este sexul celui de deasupra lui,la fel cum si acesta are drept creier sexul celui ce-l urmeaza in ierarhie.(daca a vrut sa spuna altceva Cartarescu,e problema lui...)
Nu vreau sa-mi mai vorbesc in oglinda,sa traiesc in viitor,sa iubesc himere.
Vreau sa comunic prin scris cu cei carora le place sa faca asta.Pe langa faptul ca nu-mi ajung prietenii pe care ii am (dar le multumesc din suflet ca exista),nu-mi ajunge nici viul grai.

Notă explicativă

Port după mine nume care nu-mi mai aparţin sau care nu mi-au aparţinut niciodată,mai puţin numele pe care mi l-a dat mama,mai degrabă decât tata,bănuiesc.
Văr-miu a fost cel care m-a asistat de la distanţă în demersul de realizare a acestui vis secular:expunerea în văzul lumii. Aşa că n-am înţeles de la început ce-i ăla nume de blog sau user name.
În speranţa că,totuşi,îmi voi asuma tot ce voi scrie aici precum şi repercursiunile ce pot apărea, purced la drum cu libidoul crescut şi o mare dorinţă de sublimare(freudienii ştiu de ce!)